Eja: intervista a Fredo Valla, sceneggiatore e regista

dicembre 3, 2012

«Una die apo detzìdidu chi fiat prus importante meda a traballare pro s’Otzitània»
De reghente amus addoviadu torra a Fredo Valla, chi est intelletuale nòidu de sas baddes otzitanas de Piemonte ma finas unu de sos protagonistas de su mundu de sas minorias linguìsticas de s’istadu italianu. Semper interessadu a sas chistiones natzionales in Europa (nos fìamus connotos prus de deghe annos a como in unu viàgiu de istùdiu in Galìtzia de sa Comunidade europea!), est dae deghe nùmeros finas diretore responsàbile de Noas/Eja.
In s’intervista nos contat noas importantes de su mundu otzitanista de como e su rùolu suo in su movimentu chi nd’est derivadu, comente militante, iscritore, iscenegiadore, regista.

Pregontas de DIEGU CORRÀINE

• Iscenegiadore e regista: sos ùrtimos impinnos tuos!

Beru. Deo traballo pro sa produtzione de Pupi Avati, cun sas sèries televisivas dae issu matessi produidas: una subra de sos museos in Europa, s’àtera dedicada a sos logos de sa devotzione. Pro custa sèrie so istadu in Portugallu e in Bulgaria.

Comente iscenegiadore, apo iscritu finas su sugetu de s’ùrtima pellìcula de Giorgio Diritti chi at a essire luego: Un giorno devi andare. So finas documetarista, s’ùrtimu chi apo fatu est dedicadu a un badia tzistertzensa fraigada inoghe a curtzu. Est una pellìcula in parte autobiogràfica, ca in intro bi so finas deo pèrdidu in sa modernidade chirchende rispostas.

• S’èsitu tuo prus mannu in custos ùrtimos annos?

S’èsitu prus mannu chi apo tentu est istadu, de seguru, su de àere partetzipadu, in su 2005, comente autore de su sugetu e comente iscenegiadore a su longumetràgiu “Il Vento fa il suo giro”, un’òpera chi de seguru at rapresentadu una novidade in su panorama de su tzìnema italianu. Est istadu, difatis, unu film autoproduidu, realizadu sena dinare agiomai, cosa frecuente meda in su tzìnema, ma non meda in sos longumetràgios. Custa pellìcula est istada finas importante ca pro sa prima bia sa limba otzitana est istada impreada in su tzìnema in manera sistemàtica. “Il vento fa il suo giro” (E l’aura fai son vir, in otzitanu) est retzitadu in frantzesu, otzitanu e italianu, ma mescamente in otzitanu.

• Comente ses arribbadu a èssere regista e iscenegiadore. In antis, ite “vidas” as tentu?

Giai est a beru chi apo tentu “vidas” diferentes. Apo incumintzadu comente istudente de geologia, a pustis sa militàntzia otzitanista in favore de sa natzione e de sa limba, mi nch’ant istesiadu dae sos istùdios universitàrios. Una die apo detzìdidu chi fiat prus importante meda a traballare pro s’Otzitània. In cussos annos, difatis, isperaìamus de realizare sas autonomias de sas baddes otzitanos in pagu tempus.

• Est istadu in impinnu polìticu su tuo, in intro de un’organizatzione?

De seguru, un impinnu polìticu: a traballare pro sos giornales, manifestatziones, sensibilizatzione in intro de su Movimentu Autonomista Otzitanu (MAO).

• Custa idea e movimentu, una traditzione antiga teniat?

Est istada, in su casu nostru, un’iscoberta, s’iscoberta otzitana, de èssere una natzione cun una limba nòbile. Finas a carchi annu in antis, nos creìamus petzi gente de monte o piemontesos de segundu livellu. A iscobèrrere chi tenìamus in s’antigòriu artistas nòbiles comente sos trovadores, a iscobèrrere chi sa limba de oc est istada una de sas limbas europeas prus mannas in s’Època medievale, at fatu crèschere s’istima pro nois etotu. Non fìamus prus gente povera de sos montes ma fìamus “aristocràticos” chi abbaidàiant sos àteros dae s’artu a su bassu. A sa prima fase, agigu “innotzente”, est sighida deretu a pustis una fase de leada de cussèntzia polìtica tìpica de sos annos Sessantoto. Ma s’influèntzia prus manna l’at tenta de seguru su babbu de s’otzitanismu polìticu François Fontan, chi fiat bènnidu a istare in sas baddes nostras, pustis de èssere fuidu dae Frantza, dae s’Otzitània frantzesa, ca fiat pessighidu dae sa politzia pro s’agiudu chi aiat dadu a su fronte de liberatzione natzionale algerinu.

• E comente est istadu acollogidu in logu bostru?

Fontan est istadu acollogidu bene meda finas dae sa gente nostra chi est pagu aberta a su nou, a su diversu, a s’istràngiu. Finas s’omosessualidade decrarada sua no est istada un’ostàculu, est istadu amigu meda de sa populatzione de Fràssino, paris cun un’àteru pessonàgiu Barba Toni Boudrier, unu de sos prus importantes poetas cuntemporàneos nostros, ma finas in su panorama italianu. Fontan fiat una pessone crara meda. Oe dìamus tènnere bisòngiu mannu de sa craresa sua, mescamente in sas chistiones natzionales e de sas minorias linguìsticas, ca b’at unua cunfusione manna.

• Tando Fontan teniat unu vocabulàriu craru meda!

Eja, teniat unu vocabulàriu craru, ideas chi a pàrrere meu balent galu como, comente “in ue b’at una limba b’at unu pòpulu e custu pòpulu tenet su deretu de dispònnere di sesi. S’autodeterminatzione balet semper, finas si unu pòpulu non tenet fortza econòmica, militare, culturale, finas si non tenet iscritores comente Petrarca o Voltaire o una produtzione literària manna”. Naraiat chi unu pòpulu podet dispònnere de sesi cando tenet e cheret ufitzializare una limba pròpia. Agiunghiat chi custu est un’issèberu lìberu, bi b’at pòpulos chi sunt iscumpartos o pòpulos chi no ant chertu dispònnere de sesi, ma chi si unu pòpulu si cheret autodeterminare tenet su deretu de lu fàghere.

• Ite mi naras de sa limba otzitana, oe? In sas baddes, a la faeddant? Creschende est?

Est in calu comente in cada logu in ue b’at limbas minoritàrias. Ma b’at sinnales e fatos positivos: in sos logos in ue sos militantes otzitanos sunt istados prus presentes, b’at unu recùperu de sa limba in sos giòvanos: sos pitzinnos imparant s’otzitanu, a s’ispissu cun poveresa de paràulas, non cun sa richesa de sos giajos nostros, ma l’imparant pro s’intèndere parte de sa sotziedade in ue istant. A dolu mannu, no l’imparant dae sos babbos, ca finas issos, a bias, no la faeddant. Sos pitzinnos s’apoderant de sa limba otzitana pro fàghere essire a campu s’identidade issoro.

• Ma in sa limba iscrita ite traditzione tenides?

Pro sa limba iscrita b’at àpidu su chi deo muto “risorgimentu otzitanu” de sa fine se sos annos Sessanta. Tando, amus tentu una produtzione manna meda de limba iscrita, in ue massajos, operajos, butegheris, artesanos, masellàrgios, ant incumintzadu a iscrìere de sa vida issoro, de sa vida colada, de comente sa gente istaiat in s’antigòriu.

• In prosa o in poesia?

Mescamente in poesia ma finas in prosa. B’at àpidu finas una poesia de protesta otzitanista, una poesia polìtica in cussos annos. Sa prosa in otzitanu s’est interessada mescamente a sas paristòrias, a sos contos populares, a sos traballos e a sa vida de monte de su tempus coladu. Custu època est istada previdentziale, non tenet unu valore literàriu mannu (francu sas òperas de Barbe Toni Boudrier) ma tenet unu valore documentàriu importante. Cada unu iscriiat a manera sua, cun grafias diferentes: sa chi est ispirada a sa grafia de Frederic Mistral o sa chi si narat grafia de Escolo dóu Po, galu impreada oe. Ateros iscriìant cun unu grafia italianizada, cun s’istrumentu chi lis pariat prus discansosu. Cando est arribbada sa Lege 482/99 e s’issèberu de una norma iscrita istandard, ant cumintzadu a essire documentos, comunicados, finas in sa Rete, ma produtzione literària pagu, francu su libru de Claudio Salvagno chi est istadu publicadu dae un’editore otzitanu de Frantza e carchi àtera òpera. Pesso finas chi custa minimòngiu de produtzione iscrita est ligadu finas a una falada de s’interessu polìticu; oe mancat unu progetu polìticu beru ca non b’at unu movimentu polìticu. Su movimentu autonomista otzitanu non b’est prus, àteras formas de militàntzia otzitanista si sunt consumadas in su tempus. Non b’at prus sa gana de unu progetu polìticu forte e duncas finas in literadura nde bidimus sos efetos negativos.

• E su ruolu de su tzìnema in sa vida tua?

Su tzìnema in sa vida mea tenet unu ruolu importante ca est su traballu meu. Tzìnema, televisone sunt oramai sos traballos meos dae tempus meda, a pustis de unos binti annos colados traballende pro sos giornales o iscriende libros pro pitzinnos. A giòvanu, pustis de sos istùdios de geologia, apo fatu finas unu traballu chi m’agradaiat meda, a frailàrgiu cun babbu meu, pustis galu so istadu arredatore de domos.

• Ma, tando, su tzìnema cando est arribbadu?

Su tzìnema est arribbadu in sos annos ’90. Deo so istadu su primu, paris cun Diegu Anghilante, a pessare de fàghere tzìnema dae “s’internu”. Pro sa prima bia, sos otzitanos si sunt postos a contare de issos matessi cun su tzìnema e l’amus fatu cun duos traballos chi cunsìdero fundamentales : Valades Ousitanes (1996), una genia de documentàriu mannu, un’entziclopedia subra de sas baddes e biddas otzitanas chi durat prus de chentu minutos e chi at rapresentadu unu mamentu importante meda ca pro sa prima bia sos otzitanos si sunt bidos e contados in s’ischermu televisivu, amus otentu prèmios natzionales e internatzionales pro custu traballu chi oe annoto cun ogros agigu crìticos ma chi est istadu un’eventu mannu meda.

Sa gente si fiat apassionada, aiat iscobertu s’istòria sua, e su fatu chi custu documentàriu faeddaiat de sos otzitanos, de sas istòrias issoro, de sos trovadores, de Fontan, de sa polìtica, ma finas de sos pastores, de sas traditzionas e de sa diversidade linguìstica, fiat resurtada una cosa totu noa. A su puntu chi su prus importante giornale piemontesu, La Stampa, aiat fatu unu suplementu de sa cassita-documentàriu, reduida a 40 minutos ebbia, e 5000 còpias las ant bèndidas in tres dies ebbia!

Su segundu traballu importante chi deo apo fatu, semper cun Diegu Anghilante, est istadu E i a lo solelh – François Fontan e la descuberta de l’Occitania (1999), una pellìcula dedicada a Fontan, su chi nos at abertu sos ogros e nos at dadu una prospetiva. Sa connoschèntzia de Fontan est istada importante meda pro nois, ca gràtzias a issu amus imparadu a abbaidare mègius su mundu. Galu como, a la nàrrere cun un’agigu de modèstia, a nois paret de èssere prus intelligentes, prus abbistos, capatzos de “lèghere” eventos e fenòmenos de su mundu de oe, mègius de unos cantos cumentadores nòidos chi leghimus in sos giornales italianos. Cando nos cunfrontamus cun sos cunflitos internatzionales, agatamus deretu sa crae de letura chi Fontan nos at imparadu: chi sas relatziones intre sas pessones non sunt petzi econòmicos ma finas culturales, ètnicos, natzionales. Fontan nos at dadu sa possibilidade de connòschere dinàmicas noas, gràtzias a Fontan, dae giovaneddos de monte chi fìamus semus cròmpidos a annotare su mundu intreu. Galu como, Fontan est unu puntu de referèntzia pro mene e pro àteros amigos meda. Nos at cunsentidu de colare dae una visione localìstica, a cantzigheddos, a una visione capatza de interpretare sas lògicas de pòpulos e natziones.

• Fontan est istadu prus importante in s’Otzitània italiana?

Podet èssere. In s’Otzitània frantzesa teniat inimigos medas. Sos de manca lu consideraiant unu fascista e sos de dereta lu consideraiant unu comunista, chi est unu clàssicu, mescamente in Franzta. A àere fundadu unu partidu chi si cramaiat Partidu Natzionalista Otzitanu bogaiat problemas mannos finas in Itàlia. A nàrrere sa veridade, costumamus, pro neghe de su fascismu, a cunsiderare su natzionalismu cun unu valore petzi negativu, comente sinònimu de fascismu, nazismu. Ma si tratat de innoràntzia polìtica a cunfùndere su natzionalismu cun s’imperialismu. In realidade b’at su natzionalismu chi dòminat o negat sas àteras natziones e, tando, si tratat a beru de imperialismu, e b’at su natzionalismu de sas natziones dominadas chi si cherent liberare dae su domìniu de su natzionalismu imperialista. No los podimus cunfùndere!

A dolu mannu, tocat a agiùnghere un’àtera dificultade a s’isvilupu de sos movimentos de sas natziones nostras: sunt medas sos chi sunt cun su coro a curtzu a totu sos movimentos de liberatzione ma petzi si sunt in foras de Europa, in àteros continentes. Duncas, custas pessones sunt —chi siant de manca o de dereta—, contràrias a sos movimentos natzionalistas cando sunt in intro de sos istados de Europa. Su movimentu natzionalista otzitanu at chircadu de essire dae custa dificultade, pro si nche catzare sa negatividade chi l’ant carrigadu sos “antinatzionalistas”. E tando, su PNO, Natzionalista Otzitanu, s’at postu una cara noa, cambiende·si in Partidu de sa Natzione Otzitana!

Cun sa collaboratzione de Antònia Fenu

CHI SONO

Amo sentire raccontare le storie. Per questo motivo sono diventato documentarista e sceneggiatore di film lungometraggi. Qualcuno ricorderà "Il vento fa il suo giro" candidato al Premio David di Donatello per la migliore sceneggiatura e "Un giorno devi andare", regia di Giorgio Diritti. Collaboro con Aranciafilm, Graffitidoc e Nefertiti Film per lo sviluppo di progetti, soggetti, sceneggiature e regie. Ho co-fondato "L'Aura", scuola di cinema di Ostana, nel villaggio di fronte al Monviso in cui vivo. Coltivo l’orto a 1350 metri di quota; raccolgo cavoli, zucchine, porri, insalata, bietole, carote. Zucchine, soprattutto.

Iscriviti alla Newsletter